Prin ochi de copil

Am fost copii si am uitat...insa , daca Dumnezeu ne ofera sansa de a crea o noua viata, acesta este sensul existentei pe care noi insine o traim: sa privim lumea prin ochi de copil.
Inceputul este atat de mic, sunt lumini si umbre, iar totul este chipul mamei care vegheaza...Un intreg univers pleaca de aici, de la hotarul reconstituit de mama si tata.
Sunt atat de mici si de firavi....parca totul renaste , respira prin ochii lor, iar cand plang totul se topeste. Au putere sa creada in ei si in ce vor, insa cu toate acestea nu pot fi decat oglinda a ceea ce vad si invata din jur. In ciuda mostenirii genetice, absorb tot ce ii inconjoara cu bune si cu rele. Dar numai prin dragoste prind aripi sa zboare , sa se inalte catre culmi inalte. De ceea de ce deprind de la adulti , lume, viata, depinde zborul lor, lin, abrupt, cu urcusuri ori coborasuri.
La inceput traiesc lumea prin emotii, senzatii, simturi ascutite cu care detecteaza mirosul si iubirea mamei, jocurile si minunile acestei lumi, toate la un loc sunt un univers viu si necunoscut pe care vor sa il cuprinda tot intr-o palma, sa il studieze si sa-l cunoasca.
Stiu sa tipe cand nu le place ceva cu toti plamanii, si sa rada cu tot sfletul transmitand o lumina atat de puternica inca si cel mai rece suflet va raspunde cu un suras la coltul gurii.
Ca prin minune, cresc, cum nici nu ne dam seama, si totusi parintii tineri in multe cazuri experimenteaza experienta de a avea un copil. A gresi e omeneste, insa in mainile lor se afla tot bagajul cu care il incarca pe micut, incepand cu tonalitatea vocii, ori culorii sufletesti transmise.
Natura ni-i lasa frumosi, curati, sinceri, noi le continuam dezvoltarea, le aratam pasii, sensul, intelesul pentru a ceea ce descopera in aceasta lume.
Fiecare copil este unic, el devine adult, un adult frumos, fericit, curat, vesel, ori un adult cu remuscari, interiorizat, rece. Copiii sunt reflectia noastra, a gandurilor, parerilor, mecanismelor noastre de a functiona in aceasta lume, mai mult decat faptul ca ne inconjoara o lume materiala, le lasam o mare mostenire sufleteasca , emotionala, interioara cu care vor trai pentru toata viata, si de pe urma careia vor suferi sau ii vor lumina sa faca alegeri bune, sa ia decizii constructive, sa iubeasca usor , sa traiasca sau nu in armonie cu natura si cu ei insisi.